Calicivirusul felin (FCV) este unul dintre cei mai comuni și contagioși agenți patogeni care afectează pisicile, fiind responsabil pentru numeroase infecții respiratorii și bucale. Acest virus ARN are o capacitate remarcabilă de a muta, ceea ce îl face dificil de gestionat și prevenit. Infecțiile cauzate de calicivirus pot varia de la forme ușoare, autolimitante, până la afecțiuni severe, uneori fatale, mai ales în cazul tulpinilor agresive.
În acest articol detaliat, vom explora totul despre calicivirusul felin: cauze, simptome, tratamente și măsuri preventive.
Ce este calicivirusul felin?
Calicivirusul felin este un virus ARN din familia Caliciviridae, cunoscut pentru capacitatea sa de a infecta tractul respirator superior și cavitatea bucală a pisicilor domestice și exotice. Este unul dintre cei mai răspândiți agenți patogeni felini, alături de virusul herpesului felin (FHV-1), responsabil de rinotraheita virală.
Caracteristici cheie ale calicivirusului felin:
- Este un virus ARN monocatenar, ceea ce îl face extrem de adaptabil la mutații spontane.
- Are numeroase tulpini cu virulență diferită, ceea ce complică atât diagnosticul, cât și prevenția.
- Este extrem de contagios și poate supraviețui în mediu până la 30 de zile în condiții de umiditate ridicată și temperaturi scăzute.
Cum se transmite calicivirusul felin?
Virusul se răspândește rapid, mai ales în medii în care trăiesc mai multe pisici.
Modalități de transmitere:
- Contact direct: Prin saliva, secrețiile nazale și oculare ale pisicilor infectate.
- Expunerea la suprafețe contaminate: Jucării, boluri, perne sau așternuturi pot deveni surse de infecție.
- Transmiterea prin intermediul oamenilor: Persoanele care intră în contact cu pisici infectate pot transporta virusul pe mâini sau haine.
- Secreții oronazale și conjunctivale: Virusul poate fi eliminat în mediu și prin urină sau fecale.
Cât de contagios este?
Odată infectată, o pisică poate rămâne purtătoare de virus pentru o perioadă îndelungată, chiar pentru toată viața. În această stare latentă, virusul poate fi reactivat în condiții de stres sau imunosupresie, făcând pisica contagioasă din nou.
Simptomele calicivirusului felin
Manifestările clinice variază în funcție de tulpina virală și de starea generală de sănătate a pisicii.
Simptome frecvente:
- Strănut și tuse.
- Congestie nazală.
- Secreții oculare și nazale (adesea purulente).
- Conjunctivită și blefarospasm.
- Ulcerații bucale pe limbă, gingii sau palatul dur, însoțite de salivație excesivă.
- Febră și oboseală.
- Pierderea apetitului și deshidratare.
Simptome severe (în cazul tulpinilor agresive):
- Edem facial și al membrelor.
- Depresie severă.
- Icter (indicând afectarea ficatului).
- Tulburări gastrointestinale: vărsături și diaree.
- Probleme articulare, inclusiv șchiopături.
Complicații ale calicivirusului felin
Calicivirusul poate duce la complicații severe în absența tratamentului adecvat:
- Conjunctivită netratată: Poate provoca ulcere corneene și chiar orbire.
- Infecții bacteriene secundare: Apar frecvent în cazul suprainfectării tractului respirator.
- Caliciviroza sistemică virulentă felină (VS-FCD): Este o formă gravă și rară a bolii, cu o rată a mortalității de până la 80%.
Diagnosticarea calicivirusului felin
Deoarece simptomele calicivirusului pot fi similare cu cele ale altor infecții respiratorii, diagnosticul definitiv necesită teste suplimentare.
Metode de diagnostic:
- Test RT-PCR: Detectează ARN-ul viral în secrețiile nazale sau oculare.
- Teste oftalmice:
- Testul Schirmer (pentru lacrimi).
- Testul cu fluoresceină (pentru ulcere corneene).
- Teste de sânge: Exclud alte infecții concomitente.
Tratamentul calicivirusului felin
Nu există un tratament antiviral specific pentru calicivirus. Terapia este simptomatică și vizează gestionarea simptomelor și prevenirea complicațiilor.
Tratament simptomatic:
- Picături oftalmice: Pentru conjunctivită sau ulcere oculare.
- Inhalări cu aburi: Pentru congestia nazală severă.
- Curățarea secrețiilor: Cu o cârpă moale și umedă.
Medicamente utilizate:
- Antibiotice: Pentru suprainfecții bacteriene (de exemplu, doxiciclină, azitromicină).
- Anti-inflamatoare și analgezice: În cazul durerilor severe sau al șchiopăturilor.
Prognosticul și durata bolii
Majoritatea pisicilor se recuperează în 10-20 de zile de la apariția simptomelor. Cu toate acestea, pisicile purtătoare pot rămâne contagioase pentru perioade lungi, iar tulpinile agresive pot fi fatale, mai ales în cazul pisicilor tinere sau cu imunitate compromisă.
Cum să previi calicivirusul felin?
1. Vaccinare
- Vaccinarea este cea mai eficientă metodă de a reduce riscul de infecție.
- Rapelurile regulate sunt necesare pentru a menține imunitatea.
2. Igienă
- Dezinfectează suprafețele și obiectele cu soluții pe bază de clor.
- Spală-te pe mâini frecvent și evită manipularea mai multor pisici fără măsuri de igienă.
3. Evitarea supra-aglomerării
- În adăposturi sau crescătorii, asigură spații adecvate pentru fiecare pisică.
Calicivirusul felin este o boală gravă, dar care poate fi gestionată eficient prin măsuri preventive și tratament adecvat. Recunoașterea timpurie a simptomelor, combinată cu o igienă riguroasă și vaccinare, poate face diferența între o recuperare rapidă și complicații severe. Dacă suspectezi că pisica ta ar putea avea calicivirus, consultă imediat medicul veterinar.
